Încălzirea locuințelor pe timpul sezonului rece este o problemă totmai costisitoare, ba, chiar împovărătoare, cu care se confruntă locuitorii din mediul rural. Tocmai de aceea introducerea alimentării cu gaze naturale în sistem centralizat, incomparabil mai ieftine decât lemnele și cărbunele, ca să nu mai amintim și de avantajul protejării pădurilor, a devenit o prioritate strategică pentru administrațiile publice performante. Nu însă și la Popești, comună situată într-o zonă precum cea a Subcarpaților, care încă mustește de zăcăminte îndestulătoare pentru mulți ani, dar și deținătoare pe terenul ei, de foarte mulți ani, a unei stații de transfer al gazelor naturale (vezi foto din deschidere). Deși a folosit amăgirea asta de fiecare dată când a candidat și o face din nou, acum, înaintea alegerilor din 9 iunie, administrația locală condusă de Aurora Măgura s-a dovedit incapabilă să se alăture comunelor învecinate într-un astfel de proiect și să atragă finanțarea deja pusă la dispoziție de Guvern prin PNI Anghel Saligny (dar și anterior, prin precursorul PNDL)!
“Introducerea gazelor naturale în comuna Popesti, un vis care va deveni realitate”, relata Gazeta Vâlceană pe 26 septembrie 2020, în preziua alegerilor locale în urma cărora AuroraMăgura a obținut al doilea mandat de primar. “Primărița Aurora Măgura a anunțat că proiectul pe care l-a depus prin PNI «Anghel Salingy», alături de comunele Cernișoara și Oteșani, a primit finanțare. Astfel, cele trei localități au primit un buget de aproape 165 de milioane de lei, investiția urmând a se derula în următorii ani. «Am primit vestea cea bună că proiectul pe care l-am depus în urmă cu puțin timp a fost aprobat. Astfel, localitatea va beneficia de sprijin financiar nerambursabil pentru introducerea gazelor. Proiectul este <Înființare unui Sistem Inteligent de Distribuție a Gazelor Naturale>», susținea cu tărie șefa administrației locale din Popești, pentru Gazeta Vâlceană.
Cum au văzut locuitorii comunei vâlcene amintite conductele de gaze împânzind localitatea, așa le vedem și noi acum, după patru ani. Mai mare râsul, în condițiile în care pe raza acesteia se află de foarte mulți ani o stație de transfer a gazelor naturale.
