Șapte săptămâni de suferință continuă. Aproape două luni de frustrare, presărate și cu noi ghinioane, așa cum a început de fapt sezonul. Peste toate, un Ajun de Crăciun cu o despărțire amară, dar dureros de necesară pentru ambele părți, de un mare antrenor Arturo Alvarez, care a demonstrat că respectă și chiar prețuiește clubul, culorile lui, suporterii și comunitatea. Și am rămas să ne adunăm puterile și speranțele pentru un nou început la sfârșit de an 2025, alături de Lupii negri, în Sala noastră “Traian”, în fața unei adversare ce a renăscut sub bagheta unui Andrei Mandache care devine un antrenor cel puțin la fel de meseriaș pe cât a fost ca jucător de baschet. Pentru CS Vâlcea 1924 a redebutat ca principal Ciprian Enache, după ce a mai suferit din acest post vreo doi ani și jumătate fix pe banca Stelei. Din prima clipă de când a venit la Vâlcea, Cipi a demonstrat seriozitate, n-a avut gram “de figuri” în postura de al doilea secund al lui Arturo, care l-a și apreciat mult, la fel de mult ca pe Roberto Blanco și ceilalți componenți ai unui staff ce făcuse minuni sezonul trecut. Și toți, împreună, inclusiv cu o Brigadă Zăvoi ce a desfășurat un elegant și îndreptățit protest la adresa jucătorilor în prima repriză, am reușit o victorie extrem de importantă. Oxigen curat! Trudită, dar și cam norocoasă, luni seară, 29 decembrie, pentru sportivii clubului sprijinit necondiționat – ca o șansă la o sută de ani pentru mișcarea sportivă a județului – de Consiliul Județean Vâlcea. Timpul, competiția și clasamentul nu au răbadare însă. Ne bucurăm moderat și mulțumim cu nedisimulată recunoștință pentru ce ne-a oferit baschetbalistic anul 2025. O, da, ce An! Istoric, fără pic de exagerare. Dar, trebuie să intrăm în 2026 cu o nouă victorie.
Mai avem încă două “finale” de disputat din turul sezonul regulat 2025-2026, pentru a rămâne cu șanse cât mai bune în lupta pentru accederea din nou în play-off. Prima va fi în București, pe 5 ianuarie, în Ajun de Bobotează, la Dinamo, o altă echipă cu nume mare și o formă bună arătată în această primă parte de sezon. Vor urma primele două etape din retur – la Galați, pe 10 ianuarie și acasă, cu Târgu Jiu, o echipă mult mai complicat de abordat decât pare, pe 16 ianuarie. Apoi, Lupii negri vor juca restanța din tur, tot în Sala Traian, cu o Craiova strunită impecabil de maestrul Tudor Costescu, un antrenor care se apropie și el mult de profilul lui Arturo Alvarez și are chiar plusuri pe unele segmente ale dificilei meserii de antrenor de top pentru campionatul Ligii Naționale de Baschet Masculin. Va fi un test cu atât mai dur cu cât, potrivit regulamentelor, CS Vâlcea nu îl va putea folosi pe John Jenkins, transferat după data la care trebuia să se fi disputat meciul, amânat chiar la solicitarea clubului vâlcean. Și, după o săptămână și o zi de pauză, tot în Sala Traian, returul cu CSM Oradea. În tur, Lupii negri au avut meciul în mână, dar au irosit un important avantaj în ultimul minut… Deci, ne așteaptă noi provocări spectaculoase, cu noi motive să ne încurajăm Lupii negri, la bine și, mai ales, la greu. Pentru că Luptă Vâlcea!
*
Costi Tâlvănoiu: “La fel ca într-o familie, toți trebuie să tragem în aceeași direcție!”
Lăsăm loc în a doua parte a acestui material unei explicații pe care a dorit să o facă publică liderul neobositei Brigăzi Zăvoi, Costi Tâlvănoiu.
“Ținând cont că sunt liderul galeriei, sunt nevoit să răspund celor care au spus (după meciul cu Steaua – n.r.) că o parte din public nu a înțeles mesajul nostru. E adevărat, o parte care nu știu cât de «Lupi» sunt. Eu spun că noi chiar suntem «Lupi» adevărați. I-aș fi invitat pe cei despre care am pomenit să fi venit măcar la un meci în deplasare, măcar la cel de la Sibiu, de etapa trecută. Să plătească 30 de lei (prețul biletului de intrare pentru galeria CS Vâlcea 1924 a fost mai mare cu 10 lei decât prețul general de intrare în Sala Transilvania – n.r.) pe care eu, ca pensionar, nu am ezitat să-i plătesc. Să înțeleagă că o facem de plăcere, chiar dacă suntem ținuți mai mereu pe la ușile sălilor de sport din alte orașe, ca la Pitești, ca la Sibiu, fără tobe, ca la Timișoara, ca la Voluntari, din cauză că nu s-a sunat de către cineva să anunțe organizatorii de la cluburile gazdă că vine galerie să susțină echipa Vâlcii. Să vadă, după ce au pierdut meciul băieții noștri, «lupii» noștri, atitudinea lor față de noi, de galerie, să nu vină să ne salutăm, chiar dacă nu au câștigat. Era normal și e normal ca noi, ca galerie, să tragem un semnal de alarmă, să încercăm, la noi acasă, să stăm cu ei de vorbă și să le trimitem un mesaj, ținând cont că ei au venit la Râmnicu Vâlcea pe salarii frumoase. Totul e cald aici și frumos și ei trebuie doar să-și facă datoria, să joace baschet. Au un obiectiv de îndeplinit! Dacă nu-l îndeplinesc, le ia cineva din salarii, din bani? Așa ar fi normal! Ca și într-o familie, toți trebuie să tragem în aceeași direcție! Dacă nu, lucrurile nu mai sunt pe drumul cel bun. Pentru Dumnezeu, nu avem nimic cu publicul, cu spectatorii, niciodată n-am avut! Noi am avut de arătat lucrurile care nu merg jucătorilor, care sunt plătiți și le e foarte cald. De când ne-am înființat ca galerie, ne dorim, facem eforturi și venim să susținem sportul de performanță, pur și simplu. Noi, normal, avem de dat un răspuns jucătorilor care nu joacă baschet în cazul de față. Cineva trebuie să facă lucrul ăsta, dacă lucrurile nu merg bine, nu? I-aș invita pe cei de la care am început acest mesaj să vină măcar la un meci în galerie. Da, au fost băieți care au zâmbit și au fost ironici, poate chiar cu sufletele amare fiind, pentru că, spre exemplu, Tohătan nu știm pe unde a fost, Harris nu știm pe unde a fost, pentru că ei de o lungă perioadă de timp nici nu joacă baschet, nici nu arată căși dau viața pe teren. Nu știm de ce au venit la echipa asta. Să iasă la pensie, ca Titus Nicoară, deși el arată uneori mai multă inimă decât ei? Și apoi, nu vă supărați, vă rog, uitați-vă cum ne punem noi vocile în luptă meci de meci, partide întregi. Cine e de vină? Galeria? Au tot ce le trebuie! Și ei nu vor să joace. Nu vor să joace pentru Arturo? Păi, asta e familie? Doamne, să joace pentru Ciprian (Enache – n.r.) și pentru spectatori, acum și pentru cine vor ei, dar să joace baschet. Dar, nu puteam să-l lăsăm pe Arturo să plece fără recunoaștere deplină după istoria pe care deja ne-a construit-o, cu o medalie de bronz, după o renunțare la el la care nici publicul, nici galeria nu au fost întrebate ce părere au. Să sperăm că va fi bine și că vom fi acolo, la sfârșitul campionatului, între cele opt echipe care vor continua în play-off și nu la coada clasamentului. Revin, pentru meciul cu Dinamo ne dorim să ajungem să susținem echipa, dar e între zilele astea pe care o parte dintre oameni doresc să le sărbătorească acasă, în familiile din care lipsesc de atâtea ori. Vom anunța zilele următoare. Ar fi multe de spus, dar, acum, vreau în primul rând să ne auzim sănătoși, cu bine, în noul an 2026, mai optimiști și mai determinați să învingem”, a declarat Costi Tâlvănoiu.
