În lipsa unui interviu de actualitate în presa din România, sau măcar în cea locală, va trebui să ne mulțumim cu dialogul Danielei de Jong, handbalista de la SCM Râmnicu Vâlcea, cu reprezentanții Debreceni SVC Schaeffler, club maghiar care tocmai a confirmat oficial că a obținut semnătura suedezei. Dani spune că s-a simțit bine și la Vâlcea, chiar face și o dezvăluire, faptul că la SCM a avut primul ei contract 100% profesionist, pentru că în Suedia nu se poate trăi doar din handbal. Sportiva mai spune că a semnat cu formația din Ungaria pentru că a simțit că este cu adevărat dorită să se alăture proiectului, din care mai fac parte alte două suedeze, pentru că are încredere că va progresa, participând constant la competiții de nivel înalt profesional și, nu în ultmul rând, pentru că i-a plăcut și orașul Debrețin. Printre rânduri, cum se spune, lasă destul de multe de înțeles. Nu credeți?
“Numele Danielei De Jong va suna cu siguranță familiar fanilor DVSC SCHAEFFLER. Chiar dacă nu neapărat amintiri plăcute i se pot atașa. În noiembrie (2024 – n.r.), în preliminariile Europa League împotriva Vâlcii, a jucat în ambele meciuri și a fost printre cele mai bune de pe teren în ambele partide, pe lângă faptul că a marcat un total de zece goluri. Și-a început cariera în prima divizie suedeză Skuru IK, unde a jucat timp de șapte ani. A câștigat titlul de ligă în 2021 și cupa în 2022 cu echipa. De acolo, s-a transferat la echipa Romaniei SCM Ramnicu Valcea in 2022. Coordonatorul de joc de 1.77 m înălțime este o componentă permanentă a naționalei Suediei, alături de care a terminat pe locul cinci în 2021 și pe locul patru în 2023 la Campionatul Mondial.
Cea mai importantă întrebare: ce mai faci? Nu ai mai jucat la Vâlcea de ceva vreme din cauza unei accidentări.
– Da, am o problemă cu spatele, dar mă recuperez, mulțumesc. Muncesc asiduu la terapie și simt că programul și tratamentele sunt eficiente. Sper să revin curând pe teren. Lucrez din greu pentru ca acest lucru să se întâmple cât mai curând posibil.
Fanii noștri nu prea au nevoie să te prezentăm, din moment ce te-au văzut jucând două meciuri la Vâlcea în noiembrie. Ai marcat 10 goluri împotriva noastră în meciurile din Europa League. Nu a fost frumos din partea ta…
– O, da, îmi pare rău (râde), dar asta e meseria mea de jucătoare profesionistă. Am jucat două meciuri grele împotriva echipei din Debrecen, ceea ce a fost o adevărată provocare pentru mine și pentru echipa mea. Apropo, iubesc meciurile atât de intense, îmi dă mereu un impuls grozav când există o miză serioasă și, din fericire, jocul merge bine în astfel de meciuri.
Cum e viața asta, din vara asta vei fi jucătoarea adversarei din Europa League din noiembrie. Cum a apărut acest transfer?
– Cert este că aveam deja o părere foarte bună despre echipa din Debrecen înainte să mă abordeze. Am urmărit mai multe dintre meciurile lor online și am auzit lucruri foarte bune de la Kristin și Jessica (Thorleifsdóttir și Ryde – n. ed.). Au spus cât de bune sunt fetele de aici, că atmosfera profesională este bună, condițiile sunt foarte profesioniste și că le place orașul. Așa că au fost foarte convingătoare și m-a impresionat și că m-au făcut să simt în timpul negocierilor că mă vor, așa că nu a fost o decizie dificilă. Abia aștept să mă alătur fetelor, pentru că cred că este o echipă de handbal modernă, rapidă, plină de jucători de renume din diferite selecționate naționale. Este o mare provocare și în același timp o onoare să faci parte din această echipă.
Felul în care vorbești despre viitoarea ta echipă arată că ai analizat-o amănunțit din punct de vedere profesional înainte să iei decizia. Crezi că stilul DVSC SCHAEFFLER ți se potrivește?
– Absolut. Handbalul rapid pe care îl joacă Debrecen se potrivește clar stilului meu de joc. Echipa se bazează pe o strategie elastică de joc dinamic, la care pot spune că mă pricep și eu. În același timp, există și soluții rafinate, tehnice, în atac, care nici ele nu sunt departe de stilul meu ca sportiv coordonator din teren. Cred că pot fi o jucătoare și mai bună în această echipă, pot progresa, așa că abia aștept să evoluez (alături de noua echipă – n.r.).
Am vorbit despre cele două jucătoare suedeze, Kristin Thorleifsdóttir și Jessica Ryde, care vă vor fi coechipiere la Debrețin. Ei bine, s-au potrivit de minune la noi și au devenit o titulare de drept, pe lângă faptul că au arătat o impresionantă risipă de energie și dorință de a câștiga. Această mentalitate este caracteristică și ție, ești și tu așa de “crazy”?
— Da, și eu sunt atât de “crazy”, dacă ai vrut să spui asta într-un mod pozitiv. Oricum, îmi plac foarte mult Kristin și Jessica, tocmai pentru că sunt mereu vesele și radiază energie pozitivă. Așa sunt în viața de zi cu zi și așa sunt și pe teren, ceea ce cred că este foarte necesar pentru ca o echipă să aibă succes. Am încredere că voi putea contribui la asta cu propria energie pozitivă și strălucire.
Formația suedeză Skuru Ik a fost prima ta echipă profesionistă. Ai evoluat mulți ani acolo? Cum a început cariera ta?
– M-am născut la Stockholm și aveam 15 ani când am semnat un contract cu Skuru, unde am petrecut șapte ani, dar n-aș spune că a fost prima mea echipă profesionistă, pentru că la vremea aceea încă eram la școală și mai târziu aveam și un loc de muncă, în plus față de sport. A fost o perioadă în care mă trezeam la șase dimineața, pentru că mergeam la muncă înainte de antrenament, pentru că în Suedia nu poți trăi din handbal. Deci, prima mea echipă profesionistă este, de fapt, Vâlcea. Apropo, mă simt foarte bine și în România. Am luat o decizie bună când am semnat aici acum trei ani. A fost complet nou pentru mine că trebuie să mă ocup doar de handbal 24 de ore din 24, zi de zi și să mă concentrez doar să devin un jucător și mai bun. Așa că îmi place să fiu handbalistă profesionistă, este ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.
Să vorbim și despre cariera ta la națională! Ai mai participat la două Campionate Mondiale înainte, dar ai ratat Jocurile Olimpice de la Paris, deși Suedia a terminat pe locul patru. Îți pare rău?
– Da, desigur. Am avut un an cu ghinion anul trecut, pentru că întâi mi-am rupt mâna și apoi m-am accidentat la spate, așa că nu am putut ajuta foarte mult echipa națională. Dar asta mă face și mai hotărâtă, pentru că am și obiective serioase cu naționala. Încerc să devin o jucătoare și mai bună și să lupt și mai mult pentru a fi din nou selecționată.
Și care sunt obiectivele tale personale în ceea ce privește contractul cu Debrețin?
– Scopul meu principal este să joc în Liga Campionilor cu echipa. Îmi amintesc ce partide memorabile a făcut DVSC anul trecut (sezonul 2023-2024 – n.r.), mi-ar plăcea să trăiesc și eu așa ceva. Dar, mereu vreau să câștig, absolut fiecare meci. Mi-aș dori să putem oferi o performanță remarcabilă constant, pentru că cred că vom avea un lot care ne va permite să facem asta. Dorința mea este să jucăm meciuri tari, cu miză mare, în fața tribunelor pline, unde este multă presiune, pentru că aceste meciuri chiar îmi dau energie. Îmi plac provocările de genul acesta.”
*Sursa: DVSC SCHAEFFLER – traducere din limba maghiară cu Google translate
**Sursa fotografiei din deschidere: SCM Râmnicu Vâlcea – Handbal feminin / Facebook
