Dezvăluiri explozive! Traian Dobrinescu: Maria Tudor m-a sunat să mă întrebe dacă nu ne putem înțelege. I-am spus că nu ne putem înțelege!

0
3614

Stârnit de un mizerabil atac al unui ziar local cu credibilitate microscopică, scriitorul (membru al Uniunii Scriitorilor din România) și politcianul liberal Traian Dobrinescu (deputat în perioada 2012 – 2016, în prezent președinte al Forței Dreptei Vâlcea) a ridicat prompt mănușa. A explicat cu probe de ce articolul este mincionos și dur penalizabil în instanță. Apoi, chiar a ripostat cu dezvăluiri aproape devastatoare pentru megacontroversații sponsori ai publicației respective, încrengătura de relații de tip mafiot protejată de justiția soios controlată de tributari sau clientelari și la Vâlcea. Și nu numai Justiția. Finanțele Publice Vâlcene, la acea vreme, erau conduse de Gheorghe Gogîrnoiu, în prezent, consilier personal al primarului Mircia Gutău.

Extras din text: “Acest caz este mai mult decât grăitor pentru corupția din justiția românească”

“Info Service ne leagă de evenimentele din 2007, când se licita construirea hotelului cu bază de tratament la Olănești. La licitație s-au prezentat două societăți comerciale: „Hidroconstrucția”, cu o vechime de 37 de ani, care avea în portofoliu construcții de baraje pe Lotru și pe Olt, precum și cartiere întregi de locuințe, pe de o parte, și Info Service, o firmă înființată cu o jumătate de an în urmă, fără utilaje și fără personal calificat, pe de altă parte. Construcția ce urma a fi ridicată se făcea pe un teren dur, din rocă, ceea ce ar fi necesitat utilaje, oameni pregătiți și multă știință.
Până să înceapă licitația, Maria Tudor m-a sunat să mă întrebe dacă nu ne putem înțelege, că și eu am nevoie de bani, iar Hidroconstrucția, fiind o societate de stat, nu are cum să-mi plătească. I-am spus că nu ne putem înțelege! Am convingerea că sunt printre puținii oameni politici din Vâlcea care nu au putut fi cumpărați. Foarte puțini! Finalul licitației era previzibil, Hidroconstrucția fiind superioară la toate punctele: preț, perioadă de execuție, personal specializat, utilaje, perioadă de garanție etc. Cu câteva zile înainte de anunțarea câștigătorului, cineva din comisia de licitație o informează pe Maria Tudor despre faptul că nu are nici cele mai mici șanse de a câștiga. De bună seamă că-și infiltrase un om în comisie. Trebuie spus că din comisie făceau parte și doi reprezentanți ai Finanțelor Publice. (…)”

În continuare, textele integrale postate de Traian Dobrinescu pe pagina sa de socializare online.

Lefegiii lui Mircia Gutău (I)

Am lipsit din oraș trei zile și, în ăst timp, lefegiii lui Mircia Gutău, de la Ziarul de Vâlcea, și-au făcut de cap. Mircia le-a plătit soldele, i-a instruit, i-a înzestrat cu muniție și i-a trimis în tranșee. Cu ani în urmă, când personajul Gutău își făcea „stagiul militar” la Colibași, același Ziar de Vâlcea cerea imperios eliberarea lui Mircia și, totodată, să fie răsplătit pentru actele sale de vitejie cu titlul de cetățean de onoare al orașului. Vă mai amintiți, nu?

Să vedem cine sunt acești simbriași de la Ziarul de Vâlcea! Șeful cel mare este Tiberiu Pârnău (nume predestinat!), Traian Guminski, copil de trupă, instruit în golirea haznalelor și… Ia ghiciți cine? Nae Dinescu. Da, chiar Nae Dinescu, deja celebrul președinte interimar al UZPR Vâlcea. Acum vedem ce personalitate marcantă ține în brațe UZPR-ul și pensionarii lui. Articolul care mă incriminează este scris de Guminski în campania din 2012, pentru parlamentare. Și pe atunci Guminski îmi făcea anticampanie. Neavând ce mai adăuga acum, l-a republicat așa cum l-a gândit în toamna lui 2012.
Este ușor de intuit motivul pentru care primarul și-a scos lefegiii din cazarmă. Au fost cele trei articole care vorbeau despre „isprăvile timpurii ale primarului Mircia Gutău”, dar și cele două zile de protest din fața primăriei, unde ceream închiderea șantierelor din bulevardul Tudor Vladimirescu, respectiv strada General Praporgescu. Acolo sunt pe cale a fi ridicate două blocuri turn, exact în punctul 0 al orașului. Toate demersurile făcute de mine duceau în direcția nedorită de Gutău: conștientizarea opiniei publice despre avântul distructiv al edilului.

Și acum să vedem ce latră fițuica lui Gutău. Nu este greu de identificat semnătura lui Gumunski, greoi la vorbă și la minte, confuz pe tot parcursul articolului. Să le luăm pe rând: că am câștigat bani nemeritați, că n-am avut un loc de muncă remunerat, că am deturnat fonduri europene, că am trucat o licitație, etc.

Trăiesc și muncesc în sectorul privat din ianuarie, 1990. Am condus redacții de ziare (proprietate personală), o fabrică de săpunuri și detergenți (proprietate personală), o îngrășătorie de berbecuți (proprietate personală), afaceri de import-export (tot în proprietate personală) până în decembrie, 2012. Și pentru fiecare activitate am avut salariu lunar. Da, am fost proprietarul societăților comerciale „Trado” și „Ovexind”. Îngrășătoria de berbecuți a fost modernizată cu bani europeni (50%), foarte bine monitorizați, și bani personali (50%). Fabrica de săpunuri și detergenți am vândut-o în 2003 societății comerciale „Marychim”, proprietatea Marianei Lupu, din Olănești. Respectiva doamnă mi-a rămas datoare cu suma de 400 de milioane de lei, bani pe care n-o să-i mai văd, citându-l pe lichidatorul Viorel Diaconu.

Cum stă treaba cu trucarea licitației? În primul rând că licitația nu a produs efecte! Adică nu s-a finalizat. Dar despre asta vom vorbi mâine. Aici este implicat alt personaj măreț al orașului, Maria Tudor, care a participat la licitația cu pricina. La acea vreme eram director la Regia de Administrare și Protocol, Olănești (2005 – 2008). În urma unor reclamații (2007), DNA se sesizează și începe o anchetă. Am lăsat legea să-și facă treaba. Ancheta era condusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe data de 4 martie, 2008, primeam în plic rezoluția prin care DNA îmi aducea la cunoștință „neînceperea urmăririi penale față de Dobrinescu Traian, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000, raportat la art. 248 Cod penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.”(vezi atașamentul de mai jos)

Ei, bine, doamnelor și domnilor, cine credeți că a fost reclamantul? Chiar fițuica lui Gutău, Ziarul de Vâlcea! Acest lucru îmi era comunicat de chiar DNA! Speța cercetată de DNA a fost „Execuție hotel și bază de tratament Olănești.” Despre asta vom vorbi mâine și promit că o să vă placă.

Și da, m-am judecat cu ANI, care a considerat că mă aflu în conflict de interese, fiind – zicea ANI – și parlamentar, și administrator la „Ovexind”. Am câștigat procesul (recuzându-mă din calitatea de administrator încă din decembrie, 2012), la „Ovexind” fiind doar asociat, lucru permis de lege.
Mâine veți citi o poveste la limita absurdului. Este povestea licitației despre care vorbește ziarul lui Mircia Gutău. Zău, o să vă placă. Stați aproape, apare Maria Tudor, cea care construiește blocul din fața Consiliului Județean. Ce faci, Costi Rădulescu, dormi în cizme?

Lefegiii lui Mircia Gutău (II)

Nu sunt doar lefegiii lui Gutău, ci și ai Mariei Tudor. Unul din blocurile ce urmează a fi construite în centrul orașului aparține Mariei Tudor, iar firma ce-l va construi este Info Service, societatea de construcții a respectivei doamne, prezentă la licitația de la Olănești, din 2007. Protestele împotriva construirii celor două blocuri din centrul orașului vor continua din 23.02.2023 până în 28.02.2023, dacă Mircia Gutău, în calitate de primar al municipiului și interesat în construirea turnurilor, le va aproba. Jandarmeria ne-a impus – așa cere legea! – ca pentru asemenea activități să avem acordul scris al primăriei.

Info Service ne leagă de evenimentele din 2007, când se licita construirea hotelului cu bază de tratament la Olănești. La licitație s-au prezentat două societăți comerciale: „Hidroconstrucția”, cu o vechime de 37 de ani, care avea în portofoliu construcții de baraje pe Lotru și pe Olt, precum și cartiere întregi de locuințe, pe de o parte, și Info Service, o firmă înființată cu o jumătate de an în urmă, fără utilaje și fără personal calificat, pe de altă parte. Construcția ce urma a fi ridicată se făcea pe un teren dur, din rocă, ceea ce ar fi necesitat utilaje, oameni pregătiți și multă știință.
Până să înceapă licitația, Maria Tudor m-a sunat să mă întrebe dacă nu ne putem înțelege, că și eu am nevoie de bani, iar Hidroconstrucția, fiind o societate de stat, nu are cum să-mi plătească. I-am spus că nu ne putem înțelege! Am convingerea că sunt printre puținii oameni politici din Vâlcea care nu au putut fi cumpărați. Foarte puțini! Finalul licitației era previzibil, Hidroconstrucția fiind superioară la toate punctele: preț, perioadă de execuție, personal specializat, utilaje, perioadă de garanție etc. Cu câteva zile înainte de anunțarea câștigătorului, cineva din comisia de licitație o informează pe Maria Tudor despre faptul că nu are nici cele mai mici șanse de a câștiga. De bună seamă că-și infiltrase un om în comisie. Trebuie spus că din comisie făceau parte și doi reprezentanți ai Finanțelor Publice.
Înainte să fie comunicat câștigătorul, înainte ca licitația să producă efecte, Maria Tudor face demersuri către Asociația Națională pentru Achiziții Publice, care oprește licitația. Cu siguranță că avea pe cineva și acolo. Deci licitația nu a produs efecte, nici măcar nu a mai fost anunțat câștigătorul. Prin urmare, nu s-a mai execut nici hotelul, nici baza de tratament. Nici atunci, nici mai târziu.

Și acum începe nebunia, o poveste la limita absurdului, demnă de Urmuz sau de Alfred Jarry. „Info Service”, firma doamnei Maria Tudor, dă în judecată RAPPS și cere despăgubiri de 48 de milioane (lei vechi – n.r.), că atât a costat-o documentația pentru achiziția caietului de sarcini. Dar caietul de sarcini stipula faptul că participanții întocmesc documentația pe banii proprii. Judecătoria Vâlcea îi dă câștig de cauză. RAPPS – ul face apel la Tribunalul Vâlcea, iar Tribunalul Vâlcea dă dreptate tot Mariei Tudor cerând RAPPS-ului 500 de milioane pentru Maria Tudor. Cum sucursala de la Olănești nu avea personalitate juridică, procesul este coordonat de RAPPS – București. RAPPS, cum era și firesc, face apel la Curtea de Apel Pitești, unde Maria Tudor cere 16 miliarde de lei despăgubiri, argumentând că atâția bani ar fi obținut dacă ar fi câștigat licitația. Și Curtea de Apel din Pitești îi dă câștig de cauză, iar RAPPS este nevoit să-i plătească 16 miliarde. Completul de judecată de la Pitești era format din Gabriela Chiorniță – președinte, Ioana Miriță – judecător, Ioana Bătrânu – judecător.

Acest caz este mai mult decât grăitor pentru corupția din justiția românească. Să câștigi 16 miliarde fără să pui o cărămidă. Dar este știut faptul că Maria Tudor este mămica instituției de la Pitești. Să pleci de la 48 de milioane și să ridici miza la 16 miliarde (tot lei vechi, dar, la vremea respectivă, și jumătate de miliard era o sumă importantă – n.r.) este ceva. Iar apoi să iei potul. Te ia cu furnicături pe șira spinării.
Cât despre Ziarul de Vâlcea, l-am iertat o dată!

Nota noastră. Vom mai povesti despre toate astea.

LĂSAȚI UN MESAJ