Scenariul negru al celui mai mare dezechilibru politic din Vâlcea ultimelor două decenii începe să se contureze. Pe 7 decembrie, dacă alegerile generale vor avea loc pe 6, putem asista la următorul rezultat: PSD – 3 (poate chiar 4) deputați și 2 senatori, PNL – 2 deputați (cu al doilea obținut după redistribuiri), PMP – 1 deputat (condiții, după previzibila îmbarcare a trupei lui Gutău în barca lui Băsescu-Petrov: PMP să obțină peste 5% la nivel național și peste 10% în Vâlcea).
Cu o prezență la vot mai mică decât la alegerile locale, cam într-acolo ne îndreptăm. Cauze? De departe, strategiile falimentare adoptate de conducerile județene ale PNL și USR-PLUS. Nici nu mai are sens să detaliez asta. Se mai poate face ceva ca un uriaș segment de alegători din Vâlcea să nu rămână vag reprezentat în Parlament? Era deja greu și a devenit foarte greu (spre imposbil) din momentul în care liderii județeni ai acelorași formațiuni, PNL și USR, s-au încăpățânat să se asigure că vor ocupa tot ei primele locuri și pe listele pentru parlamentare. Singura șansă, și aceea teoretică, e reprezentată de capacitatea de a mobiliza tot (absolut tot, ba, chiar peste) ce nu au putut mobiliza la alegerile locale. E, cum stăm?
Încep să se dezmeticească, tardiv, adolescenții târzii din politica băștinașă și primul cerc de… “observatori” care gravitează în jurul lor. Nici acum n-au vreo scuză, dar, măcar acum să conștientizeze în ce situație au împins lucrurile, contrar voinței democratice a vâlcenilor și a numeroaselor avertismente pe care le-au primit.
Pentru cei care îmi urmăresc articolele și opiniile, îmi permit câteva scurte considerații contrafactuale. Le datorez asta și liberalilor vâlceni, pentru că am fost cel care a semnalizat cel mai zgomotos pericolul și de această dată.
După al doilea mare (istoric chiar, de data asta) eșec la Consiliul Județean, președintele PNL Vâlcea, Cristian Buican, ar fi trebuit să se retragă pe locul secund pe lista pentru Camera Deputaților în favoarea unui tânăr merituos. Nu-i “cădea rangul”, ba chiar avea obligația asta față de partidul care i-a dat totul. Rămânea cu șanse foarte mari de a obține un nou mandat de deputat și de necontestat (chiar de apreciat pentru sacrificiul până la urmă minimal, în raport cu proporțiile eșecului de la locale) pentru șefia filialei. Oferea postul, pe merit, liderei de la organizația municipală. Și ca formă de recompensă pentru rezultatul obținut de echipă, dar și ca nou și puternic mesaj de responsabilizare și mobilizare. Pe primul loc pentru lista de la Senat ar fi trebuit să fie consilierul județean Victor Popescu. Este tânăr, dar are deja vastă experiență politică și administrativă, plus o foarte bună relație cu majoritatea organizațiilor locale din județ. Spre cinstea lui, înțeleptul senator Romulus Bulacu a înțeles mesajul electoratului și l-a respectat, în interesul partidului său. Merită cu prisosință măcar un mic laudatio, cu atât mai mult cu cât marile sale probleme de imagine au la bază, în realitate, greșeli aproape nesemnificative, născocite și exagerate, cândva, în trecutul nu foarte îndepărtat, chiar de actuali colegi de partid.
Dar, la fel ca Andrei Gheorghiu, liderul USR, Cristian Buican s-a încăpățânat să fie primul pe lista pentru Camera Deputaților. Ba, și să o forțeze pe Claudia Banu să candideze pentru prima poziție la Senat. Norocul partidului, în această privință, e că atât ea, cât și Victor Popescu, au și suficientă maturitate să nu se lase dezbinați.
Pleca, astfel, PNL Vâlcea cu șansele cele mai mari posibile către obținerea, la parlamentare, a cel puțin un post de senator și cel puțin două de deputați. Și acum sunt șanse, dar doar matematice, pentru că nu mai depinzi în primul rând de prestația echipei tale și de programul partidului (în continuare foarte bun), ci de noroc chior (sic!).
Bine ar fi, pentru liberali, să fie infirmate cele scrise în acest articol, fie și doar parțial. Speranța moare ultima, nu?
