Despre înfrângerea suferită sâmbătă, 25 octombrie, în etapa a șasea a Ligii Naționale de Baschet Masculin, pe teren propriu, de CS Vâlcea 1924, nu se pot spune prea multe. Că spune scorul aproape tot: 85-103 (25-29,18-28, 20-24, 22-22) cu CSO Voluntari, echipă împotriva căreia câștiga anul trecut medalia de bronz a competiției. Sau, am putea adăuga, totuși, că trupa ilfoveană a înscris 63 de puncte (peste 62% procentaj de reușite, ale aproape tuturor jucătorilor echipei oaspete!) doar din aruncări de 3, stabilind un record național al ultimului deceniu, al cincilea all time, de când se țin statisticile în cheie modernă și în România. Ar mai putea fi spus că, și de data asta, nici procentajul Lupilor negri la acest capitol nu a fost indecent, dimpotrivă, aproximativ 42%. Dar, se adună frustrare, atât la nivelul echipei, cât și al suporterilor, din cauza scorurilor dure și a seriei de înfrângeri cumulate campionat – FIBA Europe Cup. DeAndre Pinckney 21 p, Emmanuel Lecomte 17, Lucas Tohătan 12, Rareș Uță 12, Amedeo Casale 7, Kenny Gabriel 7, Patrick McCaffery 6, Peter Kiss 3, au fost scorerii de la trupa finanțată de Consiliul Județean Vâlcea.
Ar cam fi momentul să vorbim realist despre ce și cât poate această echipă. Am observat că prea mulți (inclusiv unii interesați în destabilizarea echipei) ori nu au vrut să înțeleagă, ori nu vor nici acum să recunoască noua realitate, după performanța uluitoare obținută sezonul precedent. Văzând parcursul echipei de până în acel moment, conducerea clubului a cerut din timp, justificat, o majorare de buget – acceptată de CJ inclusiv procedural – care să acopere și cheltuielile suplimentare (și deloc mici) estimate pentru o eventuală participare a echipei de baschet într-o competiție europeană din toamnă. Nu se gândeau prea mulți că vom evolua direct în grupele FIBA Europe Cup, visau cel mult la tururi preliminare. Numai că echipa a reușit o ditamai clasare pe podium, la finalul play-off-ului. Acum, ce să fi făcut conducerea CS Vâlcea 1924? Să fi zis pas? I-ar fi sărit în cap virulent și suporterii, contestatarii și mai abitir. A ridicat curajos mănușa. Dar, conștientă că încă nu are rutina organizațională, după doar trei ani de la înființare și doi de primă ligă, să ducă un nou sezon, la un final cel puțin la fel de fericit, plus măcar alte câteva rezultate, cu adversari de nivel net superior, în competiția continentală. Nici buget care să-i permită un lot cu mult peste cel din anul precedent. Concret, cu partide de intensitate mare, în creștere, timp de cel puțin două luni, câte două în fiecare săptămână, miercuri și sâmbătă, care-ți pot face praf cea mai mare parte a sezonului regulat. Pentru cei mai puțin avizați, un astfel de program înseamnă să fii deja pregătit 100% la început de sezon, pentru că în aceste luni de competiție abia dacă vei mai avea timp pentru antrenamente uzuale și ceva recuperare.
Binomul președinte – antrenor, gripat de binevoitori de ocazie
În ce situație se află Lupii negri acum? Fix încă la mâna lor, cum se spune în lumea sportului. Dar, unele detalii de parcurs fac diferența și trebuie expuse. Echipa a ratat parțial campania de transferuri. La jucători români a reușit să aibă sportivi foarte buni semnați la timp. În schimb, la străini… Doar Manu Lecomte și Peter Kiss au confirmat până acum, Dre Pinckney recuperează și el foarte mult, deci poate fi trecut la alegeri inspirate. Și cam atât, momentan. Patrick McCaffery are potențial mare de progres, dar mă tem că nu avem și timpul necesar pentru a avea răbdare cu el, poate că mă înșel, chiar sper asta.
De departe, cea mai neinspirată a fost păstrarea lui Hudson. Asta îmi pot imputa până și mie, pentru că ar fi fost mai bine să nu mă las înduplecat de realele sale calități atletice și tehnice, în speranța că-și mai poate corecta la 32 de ani defectele devastatoare inclusiv pentru vestiar.
Să ne înțelegem, nu e vorba despre găsit țapi ispășitori în acest articol, este doar despre a pune adevărul în rosturile lui obiective și de context. “Cireașa de pe tort”, spre deosebire de sezonul precedent, lotul nu a fost decis decât în mică măsură de binomul Bogdan Pistol – Arturo Alvarez, cu sprijinul directorului clubului și membrului cel mai important din CA, Laurențiu Rădoi și Adrian Mihăilă. Un astfel de binom președinte – antrenor principal este coloana vertebrală a tuturor cluburilor cu echipe de baschet care se respectă (vezi U-BT Cluj-Napoca, CSM Oradea ș.a.). S-a adunat (era să scriu aciuat, ori pripășit) un soi de conclav toxic pe lângă club, nu foarte numeros, dar nepermis de intruziv, cu agendă vădit diferită, competențe cel mult discutabile, dar, paradoxal, și neașteptat de persuasiv. Ale cărui “edicte” susurate cu tenacitate în anumite urechi s-au dovedit cele mai păguboase, de departe.
Și a mai venit și un turneu în Cipru, cu doar câteva zile înainte de începerea campionatului, care a părut mai mult o excursie, sau un team-building, că tot e la modă, cadou apreciat “cum se cuvine” mai ales de… jucătorii problemă. Spre ghinionul lor, semnatarul acestor rânduri a fost coleg de clasă în gimnaziu cu o actuală angajată fix de la hotelul în care au fost cazați.
“Bonus”, o bâlbâială de… 20 de zile irosite pentru pregătire
Baschetul a început foarte târziu pregătirea. Mai târziu și decât în sezonul precedent, în contextul în care noul nivel impunea opusul. Asta ne-a făcut pe toți să arătăm rău, inclusiv pe mine, nevinovat, ceea ce m-a și enervat și am promis că voi ține minte. Pentru că e vorba și despre obrazul meu profesional. Am anunțat publicul, așa cum mi s-a spus inițial, că lotul va relua pregătirile dacă nu pe 11 august, cel târziu pe 15, ca să se anunțe prin alte mijloace media 25, iar la final să fie, de fapt, pe 29 sau 30, nici nu mi-am mai bătut capul să țin minte exact. Cu excepția celor trei români aflați la lotul național și a lui Manu Lecomte, angrenat cu selecționata Belgiei în participarea la Eurobaschet (toți au intrat bine în pregătire și meciuri imediat ce au venit la echipă, apropos) tot lotul ar fi trebuit să fie prezent la reunire. Mult mai din timp. Iar lucrurile astea NU Arturo Alvarez sau Bogdan Pistol le-au decis. Lui Pistol i se poate imputa cel mult că a înțeles prea târziu capcana în care a picat. Poate că nici măcar nu a fost vreo premeditare, pur și simplu a fost incompetență, ori lipsă de experiență la un astfel de nivel, a câtorva în care a avut prea multă încredere. Evident, pot învăța și ei din asta, doar că ne costă cam prea usturător și trebuie să-și asume și ei rapid asta.
Încă nu e panică, suntem în aceeași situație ca anul trecut, pe vremea asta
Spre finalul acestui articol, să facem și o mica recapitulare comparativă cu începutul sezonului trecut. Vrem sau nu, asta fac toți pasionații de sport, mai ales după un sezon excepțional, cum a fost cel precedent al Lupilor negri. Pe scurt, în mare, suntem în cam aceeași situație statistică.
Anul trecut CS Vâlcea 1924 a pierdut la un punct, aproape nedrept, la Voluntari și acasă cu Rapid, de data asta meritat. A mai avut câteva meciuri în Cupă, din care a fost eliminată de Craiova. Aceeași Craiovă a meșterului Tudor Costescu i-a mai administrat o corecție severă, în Bănie, câteva săptămâni mai târziu, și în campionat. Abia acel moment putem spune că a fost declicul trupei care avea să câștige la finalul campionatului medaliile de bronz.
Sezonul acesta, CS Vâlcea 1924 a început campionatul tot cu o deplasare foarte grea, la vicecampioana CSM Oradea. A evoluat foarte bine, a avut meciul în mână și l-a pierdut pe final, cam asta a fost impresia unanimă, că sportivii pregătiți de Arturo Alvarez și Roberto Blanco au pierdut partida, nu că au câștigat-o băieții lui Cristi Achim. A venit acum și înfrângerea pe teren propriu cu CSO Voluntari, diferită de cea de anul trecut cu Rapid doar prin proporția scorului, dar manierele rămân similare.
E nevoie, cât mai repede, de un al șaselea jucător străin. De valoare
Cu Voluntari am avut doar patru. Lucrurile încă se pot îmbunătăți! În campionat, ne așteaptă meciuri de aceeași intensitate până la finalul turului. Sâmbăta viitoare, cu Corona, la Brașov, iar în următoarea vine, în Sala “Traian” din Râmnicu Vâlcea, FC Argeș Pitești. Înainte și între ele, Lupii negri joacă acasă, cu Sporting Lisabona, miercuri, 29 octombrie, respectiv în deplasare, cu Rasta Vechta (Germania). Ce concluzii parțiale putem trage?
Clubul a anunțat despărțirea de Tyrell Turbo Jones și Cornelius Hudson, dar și semnarea portoricanului Gian Clavell. Programul foarte greu face ca echipa să nu mai poată aștepta, ca anul trecut, până în returul sezonului regulat, aducerea unui al șaselea străin de valoare (în special pe poziția 3, după umila mea părere), dacă vrea cu adevărat să lupte și în campionatul acesta măcar pentru unul dintre primele cinci locuri în clasamentul final.
Clubul are nevoie ca fiecare să revină acolo unde îi este locul firesc și decizia să revină urgent la cei care au înființat și crescut această echipă.
Nota bene! Acesta este un material de opinie, exprimând strict observațiile și gândurile semnatarului său.
