Din păcate, numărul incidentelor violente din școlile vâlcene nu scade. Scade doar vârsta celor care le comit sau sunt victime nevinovate ale lor, din diverse motive și în diverse contexte ajungându-se chiar la nivel de grădiniță. Și la acest început de decembrie au fost cazuri foarte delicate, unele care continuă să producă efecte traumatizante, fără nici cea mai mică exagerare, fix asupra victimelor. Cel mai grav, continuă tendința sistemică de mușamalizare și chiar de culpabilizare a victimelor. Responsabilitatea principală în această situație revine Inspectoratului Școlar Județean, dar și conducerilor fiecărei unități de învățământ în parte. Un exemplu elementar de indolență inconștientă a decidenților din domeniu: nici până astăzi, după aproape un an adică, nu au fost incluse în Regulamentele de organizare și funcționare ale fiecărei școli, fie că vorbim de liceu, gimnaziu, învățământ primar sau grădiniță, prevederile noii legislații în domeniu, care precizează că orice caz de lovire este automat și obligatoriu caz de comisie disciplinară, urmat de parcurgerea unor alți pași procedurali prevăzuți clar de normativ.
De asemenea, documentele nu sunt transparentizate, pe site-urile IȘJ și ale școlilor, așa cum imperativ prevede normativul. Nici deciziile Consiliilor de Administrație nu pot fi găsite, uneori instituțiile din învățământul vâlcean apelând la consacrata metodă a blocării site-urilor sau a secțiunilor cu legislația și deciziile obligatorii!
Două astfel de cazuri, diferite contextual, dar rămase încă necercetate temeinic procedural, s-au petrecut la Colegiul Național Mircea de Bătrân și la una din grădinițele arondate Școlii Nr. 13, ambele unități din Râmnicu Vâlcea. Asupra celei din urmă nu vom inista acum, pentru că într-un final conducerea școlii a realizat că este un pericol de extindere a problemelor generate de un copil cu probleme de sănătate, căruia i-a fost acceptat transferul mult după începerea anului școlar și fără ca părinții lui să prezinte toate documentele obligatorii în astfel de cazuri, în baza cărora personalul didactic să fie în deplină cunoștință de cauză cu ce se confruntă și care sunt metodele adecvate de incluziune. Și fără a putea prezenta celorlalți părinți informații corecte la care aveau dreptul legal pentru siguranța copiilor lor.
La Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”, victima este o fetiță, elevă în clasa a doua. Din motive lesne de înțeles, care țin de delicatețea cazului și vârstele celor implicate, nu vom da numele elevelor. Una dintre ele a fost lovită cu piciorul în cap de cealaltă, recent transferată la unitatetea de învățământ amintită, pentru un motiv absurd și aproape din senin iscat. Cazul a ajuns și la cunoștința Poliției, dar părintele victimei nu a dorit să le creeze probleme și mai mari celeilalte fetițe și părinților ei. Conducerea școlii, în special directorul adjunct, a găsit potrivit să îl certe tot pe părintele fetiței agresate, deși acesta nu a dorit decât ca școala și părinții să conștientizeze că eleva care i-a lovit fiica are unele tulburări de comportament (nici nu e la prima abatere) și că trebuie ajutată să le rezolve. Nimic altceva. Mai mult, au fost “prelucrați” și părinții elevilor din respectiva clasă să nu se implice în vreun fel, inducându-li-se eronat și cam scandalos ideea falsă că din atât se poate desființa clasa, iar învățătoarea (care nu are nicio vină) să rămână fără catedră.
Aici mai trebuie spus că acea clasă a fost transformată peste noapte în clasă cu profil sportiv, fără consultarea prealabilă obligatorie a părinților și (iarăși) fără expunerea publică a demersului organizatoric. De aici, și cazul a devenit de competența inspectorului școlar pe disciplina educație fizică, reputatul antrenor de handbal Aurel Roșca. Dacă, inițial, el a fost cooperant și deschis la dialog cu părinții elevei agresate, la nici o săptămână și-a schimbat radical dispoziția, iritat de nu se știe ce influențe intempestive. Că așa se rezolvă profesionist situații în învățământul vâlcean. Păcat, Relu Roșca rămâne un cadru didactic valoros, dar cu nervii tot mai slabi, de la o vreme.
Aflându-ne în preajma Crăciunului, opresc aici acest prim episod. Dorința autorului acestor rânduri este, momentan, să trezească autoritățile competente din adormire și indolență și să le facă să conștientizeze că, oricât se străduiesc să ascundă gunoiul sub preș, astfel de cazuri vor ieși mereu la vedere, mai devreme sau mai târziu. Totuși, situațiile amintite vor fi urmărite cu deosebit interes în continuare.
*Fotografie cu rol ilustrativ
