DNA, DGA și Parchetul Vâlcea au obligația să cerceteze! UZPR Vâlcea este capturată de un grup care se legitimează public ilegal ca reprezentant al jurnaliștilor profesioniști!

0
6790

În atenția Guvernului, Parlamentului, DNA, DGA, Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, ANAF Vâlcea, ITM Vâlcea și tuturor celorlalte instituții publice! Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), o asociație pretins profesională înființată în tulburii ani `90, nerecunoscută în prezent de majoritatea covârșitoare a veritabililor jurnaliști, și-a arogat de ceva ani misiunea de a reprezenta în fața instituțiilor statului întreaga breaslă, adică fără a avea acceptul majoritar al acesteia. Ceea ce încă din acest stadiu ar fi trebuit să fie subiect de cercetare penală. Repet și subliniez, vorbim despre o asociație profesională! Nu patronală, nu sindicat! UZPR a fost, la început, parazitată, iar acum e aproape capturată, de o mână de oportuniști, 90%  dintre ei neavând aproape nicio calitate certă pentru a pretinde legitimarea lor în spațiul public drept jurnaliști profesioniști. Nici măcar asocierea conjunctrurală la demersul lor a unor (foarte puțini) veritabili (dar naivi, ori copleșiți de probleme cotidiene) jurnaliști profesioniști. Adevărata miză a efortului conjugat a ieșit la iveală deja de ani buni: obținerea de privilegii și beneficii materiale necuvenite, în foarte mare parte tot de către cei care i-au exploatat, sub o formă sau alta, pe adevărații jurnaliști!

ERATĂ! În fotocolajul de deschidere am comis o greșeală, pentru care îmi cer scuze. Numele este George Hodorogea, nu Bogdan Hodorogea. În afară de cele menționate pentru a putea fi recunoscut de public, a mai colaborat cu radio Metronom și A.Z.I și colaborează la Curierul de Râmnic.
Cu ocazia asta, mai fac o precizare. Fotocolajul nu sugerează opinii identice despre situație ale tuturor celor care apar în el.

Printr-un amendament artificial la o lege (de care nu e străin nici Emilian Frâncu, fost proprietar al RTV Vâlcea 1, dar și și fost senator și deputat PNL și, în final, primar condamnat pentru fapte de corupție) a fost lărgită definiția activității de jurnalist profesionist la absolut tot ce înseamnă lucrător în presă (și șoferii care au avut la îndemână un telefon să filmeze, și secretarele ori agenții de marketing, domnu` Frâncu?), adăugată la lista activităților de creație (absurd, 90% din toată plaja de specii jurnalistice NU sunt activități de creație, dacă permiteți forțarea unei glume, pot fi comparate mai degrabă cu cele funcționărești) și, cireașa de pe tort, adăugată la (tot mai) lunga listă a activităților în baza cărora poți solicita, la împlinirea vârstei legale de pensionare, 50% în plus din suma generată de contributivitatea reală. Adică tot o pensie specială. De care majoritatea jurnaliștilor profesioniști, cea care se respectă și își respectă beneficiarii trudei și sacrificiilor ei, nici nu vrea să audă, oricum nu sub oblăduirea unui grup organizat atât de dubios precum UZPR și, mai ales, nu fără consultarea reală a societății pe subiect! Jurnaliștii ar fi trebuit să aibă pensii decente în baza salariilor, tot decente, pe care ar fi trebuit să le primească în timpul activității și la care patronii ar fi trebuit să achite statului obligațiile reținute salariaților în acest scop. Dar, fix cei care nu au făcut asta vor să controleze acum o breaslă și așa chinuită, căreia vor să îi distrugă în continuare și ultima brumă de credibilitate și reputație și să-și adauge tot ei necuvenit, la pensie, încă jumătate din valoarea sinecurilor la care au acces de-a lungul timpului, după exploatarea jurnaliștilor. Pe scurt, cam asta e treaba. Ar mai fi de adăugat că foarte mulți dintre acești oportuniști au avut legături puternice cu PCR și Securitatea. La finalul articolului de față, premeditat foarte lung, găsiți și criteriile clare, stricte și corecte, în baza cărora poți fi considerat jurnalist profesionist.

UZPR de la uzurpare? Multe nume, extrem de puțini jurnaliști, funcții pompoase, cenaclu de comună

Conform comunicatului postat pe uzpr.ro, vineri, 8 iulie, a avut loc, la Călimănești, “o nouă reuniune din seria întâlnirilor conducerii UZPR cu șefii de filiale din țară”, în context, cu filiala UZPR Vâlcea. La aceasta au luat parte Sorin Stanciu, președinte al UZPR, Miron Manega, vicepreședinte, Mădălina Diaconu, secretar general, Dan Constantin (altul de-al lui Voiculescu, chiar din cercul zero de apropiați de la început), președinte al Comisiei de atestare profesională, Ilie Cristescu, președinte al Comisiei de cenzori, Lavinia Șandru (actriță de formație, mulți ani politician cu vizibilitate națională de la formațiuni rămase dubioase în conștiința colectivă, fosta soție a lui Darius Vâlcov, apropiată a controversatului Cozmin Gușă, din când în când realizator de emisiuni etc, etc, etc), membru în Consiliul Director, Teodora Marin și Ovidiu Zanfir (născut în Vâlcea, dar nu știm exact unde a activat relevant, e rudă cu parlamentarul căsătorit cu antenista Oana fostă Stancu, oare?), membri în Comisia de atestare profesională (vai, steaua voastră!).
Întâlnirea a avut loc la Hotel Perla Oltului, care aparține familiei fostului prefect și consul Mircea Perpelea, actualmente aciuat șei el la BNR-ul condus de Mugur Isărescu, a cărui singură legătură cu presa a fost calitatea de asociat, alături de Gigi Statie, la firma care edita Mica Publicitate Vâlceană 1, publicație de anunțuri, firma editoare activând și în intermedierea tranzacțiilor imobiliare.

Perpelea și nea Nae! Zici că e titlu de schiță de-a lui Caragiale. Dar, nu e

În aceeași ședință de vineri, într-un cadru dorit festiv, în realitate cu grosiere tușe de tristă plenară comunală (sic!), i s-a înmânat cu pompă carnetul de membru cu drepturi depline al UZPR lui Mircea Perpelea. Ca, ulterior, să aflăm chiar din gura președintelui interimar la nivel national Sorin Stanciu, faptul că Mircea Perpelea este deja și membru în comisia de cenzori a acestei asociații la nivel national. Înregistrarea video a întâlnirii o găsiți pe pagina de Facebook VerticalTV, deținută de un fost (pentru o scurtă perioadă) cameraman, printre altele (cred că e de formație asistent veterinar, sper să nu mă înșel), la defunctul Etalon TV, adică în perioada de obștesc sfârșit al prestigiosului cândva post TV local, dar și vocal susținător AUR.
Conform celor pe care mi le-au relatat actuali membri ai UZPR Vâlcea, președinte interimar, deci nu ales, al filialei este nea Nae Dinescu. Personaj simpatic, în particular, dar aici nu ne jucăm. Fost arbitru de fotbal, fost animator de evenimente de socializare PCR, fost prieten cu te miri cine din ștăbimea locală, în te miri ce conjuncturi, și după 1990, în acest context și autor de opinii, publicate în baza acestor prietenii, dar pe care nu le-a citit nimeni, practic submaculatură jurnalistică, în diverse publicații totuși consacrate local (mai nou și în Ziarul de Vâlcea), ori așa zis realizator amator de emisiuni locale cu trei urmăritori. Acum, la 80 de ani, s-a cocoțat și în “copacul” presei locale, în loc să-și vadă de excursii cu soția, doamna avocat, fostă judecător.

Melin și pseudoelita care decredibilizează o meserie prin simpla asociere a numelor lor

Tot vineri, după întâlnire, Emilian Frâncu a postat mândru pe contul său de Facebook un set de fotografii de la ea, însoțit de următorul text: “ La sala pentru conferințe a hotelului Perla Oltului, din Căciulata, elita jurnaliștilor vâlceni s-a întâlnit cu cei din conducerea națională a UZPR. Discuții furtunoase despre STATUT, primiri de noi membri, decernare de diplome și medalii. Îl felicit pe Nae Dinescu, președintele local, pentru această inițiativă precum și pentru organizarea dialogului…” Care elită, neicușorule, am izbucnit mulți dintre ceilalți, “din orgolii și frustrare”, după mintea lui Emilian Frâncu? “Nu fac parte din conducerea UZPR nici pe plan național, nici pe plan local. Solicitati-le lor aceste informatii. Eu i-am vazut langă dl Dinescu (sic! nea Nae e singurul domn – n.m.) astăzi pe Ioan Barbu, Silviu Popescu, Petre Cichirdan…și mulți oameni de televiziune”, i-a răspuns fostul politician unui coleg cu peste 20 de ani de activitate ca tehnoredactor, unul dintre puținii foarte apreciați la nivel local, acum inginer prin Germania.
Un prim stop cadru! Calitatea de jurnaliști nu le-o contestă nimeni celor trei menționați de Frâncu, trist e că i-a uitat și pe alții, precum Petrinel Ștefănescu, sau Ion Măldărescu. Ion Măldărescu și Petre Cichirdan, sau alții doi-trei, nu vor putea niciodată legitima ce fac adevărații profitori. Problema cea mai gravă, că tot invocă pensiile, cu Ioan Barbu, Silviu Popescu, defunctul Petre Tănăsoiaca (Dumnezeu să-l ierte) și alți “mari” patroni de presă precum Frâncu, e că zeci de ani și-au bătut joc de sute de jurnaliști (și nu doar de jurnaliști). Ori nu le-au plătit dările la stat, ori i-au ținut în salarii de mizerie, de multe ori nici pe acestea nu le vedeau cu lunile, în anumite cazuri. Din cauza asta, majoritatea covârșitoare au sau vor avea pensii mai mici decât un măturător de stradă. Care mai apucă, deja mulți dintre noi s-au prăpădit de tineri. Adică, fix din cauza lor, cei care vor și acum, cu un scandalos tupeu nesimțit, demn de total dispreț public, să controleze (nu doar să conducă) destinele întregii bresle!

Tu faci legea, tot tu și ai tăi beneficiați de ea, în numele unor jurnaliști pe care doar i-ați exploatat. Pare definiția abuzului penal, nu?

A reacționat, tot cu o postare pe Facebook initial, apoi a publicat și un articol pe subiect, și Liviu Popescu. A intrat în dialog și Frâncu, care mai rău ne-a furnizat probe pentru demararea unor ample și foarte determinate demersuri legale împotriva mizeriei insultătoare la care insistă să fie complice. Și mai și pretinde cu nesimțire că e un demers chiar de bun simț. Deja ai depășit limitele patologicului, Emilian Frâncu! Iată proba, în continuare!
Stop cadru nr. 2! “Dacă demonstrezi ca ai avut o activitate (cu ce, cu mărturii mincinoase? – n.m.) constanta in presa de minim zece ani, faci un dosar cu toate realizările jurnalistice si daca vei convinge o comisie de oameni cu mare experiență din presă, ai șanse după 65 ani sa ai beneficii ca creator. (…) Comisia este la nivel național cu jurnalisti consacrați. Și nu mă implic in nimic…Nu mai fac nici politică, oar scriu cărți. Oare și asta imi interziceti? Dar nu pot sa asist impasibil cum se lanseaza in spatiul public tot felul de neadevaruri despre UZPR din partea unora care nu stiu despre ce este vorba…..Legea asta este din 2016, nu este o problemă actuală!” susține Frâncu. 1. La forma legii a participat, direct, și Frâncu, asta punându-l din nou în situație de conflict și abuz. Îmi fac, pentru ultima dată (mereu spun asta), datoria de a avertiza și a preveni, dacă se mai poate, cum l-am salvat, înainte de inevitabilul cu așa zisul centru civic, și de alte dăți, cum ar fi achiziția de materiale sanitare la școli. 2. Cât de consacrate profesional sunt numele celor din comisia menționată de el am arătat în paragraf anterior. Nu sunt!

Caz patologic de mitomanie a celui prins iarăși în fapt? Valeria Tănase și Mariana Sima, embleme ale jurnalismului la televiziunea lui Frâncu, NU sunt membri UZPR!

“Sunt la Valcea, din cate știu eu, cel puțin 40 de ziariști care sunt în UZPR și au avut zeci de ani salarii mici. Ce este rău ca unii dintre ei, după ce ajung la pensie, mai primesc 7-800 lei la o pensie de mizerie. Macar ei au respectat LEGEA. S-au înscris in Uniune si și-au platit an de an cotizatia. A dori sa ii lipsești , făra alt motiv decat invidia- cred eu, de un drept este un act de răutate extremă”, mai susține Frâncu. La microfonul întânirii de vineri, nea Nae Dinescu a spus că doar puțin peste 20 din cei 81 de membri ai filialei sunt membri cu drepturi de pline, restul sunt membri asociați. Vă mai încurcați mult în minciuni nesimțite?!?
“Te asigur ca sunt deja 14 foști angajati la Tv Valcea 1 care sunt membri UZPR”, mai susține Frâncu. Am capturi foto după toate conversațiile, nu e loc să le înșir pe toate aici, și așa e un artiocol lung, să rămână și o dovadă în toată puterea termenului, deopotrivă jurnalistic și juridic.
“Despre Valeria Tanase ați auzit? Dar nu era atunci in sală. Dar pe realizatorii de emisiuni RADIO sau TV care v-au bucurat, atatia ani, îi considerați ziariști de valoare? Dar pe cameramanii care impreună cu operatorii imagine care faceau filmele tv premiate îi considerați ziariști? Erau multi in sală”, mai susține cu vehemență Frâncu.
STOP JOC! Am pus mâna pe telefon. Am vorbit cu Valeria Tănase și Mariana Sima, adevărate embleme ale postului. Ambele susțin că NU sunt membri ai UZPR! Ni alți consacrați realizatori, redactori sau reporteri NU sunt. Maxim doi-trei să fie. Cum nici Petrinel Ștefănescu nu e, desi e fost fondator al Curierului, cum nu suntem, de fapt, sute. Da, chiar sute de foști și actuali jurnaliști autentici, atâți am trecut prin mediul ăsta controlat de oportuniști veroși în 32 de ani!

Prinși în fapt chiar și de către participanți la simulacru! Articol din Statut abrogat pentru a da drumul înăuntru (doar?) oricui e prieten cu grupul organizat

La întâlnirea de vineri au încercat, totuși, să scoată și problemele grave de credibilitate (esențială pentru un jurnalist profesionist!) în evidență Gheorghe Jianu și Ion Măldărescu. Lumea părea plictisită de cei doi, desi fiecare, în felul lui, a subliniat argumentat obiectiv problemele. Iată ce mi-a declarat Gheorghe Jianu: “A fost eliminat articolul 10 din Statut. Cei care trebuiesc recunoscuți în cadrul UZPR sunt ziariștii ce scriu la propriu ziar, sau sunt arondați la o publicație. Articolul a fost abrogat ca să fie băgată la grămadă în uniune orice ce persoană ce aderă la UZPR. Pe de altă parte, s-a descoperit și marea păcăleală trasă celor care au ținut uniunea în viață, fără a avea alte pretenții vocale. Cei considerați «membri» beneficiază de toate drepturile, inclusiv de diurnă și spor la pensie, iar cei cu legitimații de «membri afiliați» nu sunt beneficiari la cele menționate. Perpelea, apărut de nicăieri, a fost făcut membru cu drepturi depline și șeful cenzorilor la nivel național!”
Mai atrag și eu atenția că în Filiala Vâlcea a UZPR nu a fost convocată adunare generală de alegeri, conferința de vineri fiind un simulacru pseudocolovial, chiar de nivel intelectual per ansamblu (cu foarte puține excepții) mult sub exigența experienței în profesia de autentic jurnalist profesionist. Nae Dinescu nu are nici măcar calitatea de președinte, așa cum îi place să fie apelat! Excelența sa, deh.

O amintire, cu martori și alte probe, despre cum a tratat presa Perpelea. Nu e singurul caz!

Nu mizez pe verticalitatea lui Constantin Tanislav, inginer și fost arbitru de handbal, totodată și patron al firmei (Viorica SRL) care a editat “Info Puls”. El a patronat o publicație a cărei editare am preluat-o în calitate de redactor-șef la sfârșitul anului 2000, la nici 23 de ani împliniți și căreia i-am construit, în doar doi ani și jumătate, cea mai puternică mică redacție locală de periodic, cu salarii mult peste ce ofereau toate celelalte redacții (probabil că am fost primul care a spart bariera salarială impusă în complicitate totală de restul patronatului din presă și nu numai, după 1996), cu următoarele alte “mici” rezultate: • prima publicație generalistă a județului, cu apariție săptămânală în 32 de pagini, din care 8 color, în condiții grafice care rivalizau cu cele din marile centre urbane ale țării; • prima publicație generalistă cu apariție săptămânală care a ajuns la 800 de abonați independenți, fără pachetele de marketing, ori de “sensibilizare”, venite ulterior, adică după îndepărtarea mea, din partea partidelor, sindicatelor etc. Am ajuns la Info Puls după ce am debutat cu carte de muncă în presa locală la Curierul de Vâlcea, unde am parcurs toate calificările profesionale de bază, de la simplu reporter, la redactor, chiar redactor responsabil de secție, iar apoi am lucrat, în 1999, timp de opt luni, la Viața Vâlcii. Am plecat de la Viața Vâlcii în urma unui scandal artificial creat de patronul Petre Tănăsoaica, Dumnezeu să îl ierte, generat în realitate de faptul că scrisesem cu argumente solide un articol (și) despre președintele PSD de atunci al CJ Vâlcea, defunctul Anton Mițaru (alt fost arbitru de fotbal – deja e haios, nu? – fost subinginer de panificație). La începutul anului 2003, am fost forțat să părăsesc tot ce reușisem să realizez cu mari sacrificii la Info Puls după un alt scandal artificial, care mi-a fost înscenat tot de patronat și cozi de topor, de data asta la presiunea prefectului PSD (via PUR – Dan Voiculescu) Mircea Perpelea. Din cauza asta spuneam la începutul paragrafului că nu mizez pe verticalitatea lui Tanislav, dar am avut grijă să păstrez probe și mărturii, dacă nu recunoaște relatarea factuală.
Am făcut această paranteză cam lungă doar pentru a evidenția pe cine a adus cu onoruri într-o asociație a ziariștilor care ar mai fi și profesioniști nea Nae Dinescu, președinte intermiar al UZPR Vâlcea. Fix pe cineva care a fost ostil presei și libertății cuvântului, totodată încă un exponent oportunist al protipendadei de rit bolșevic de care nu mai scapă societatea nici după 32 de ani, o importantă figură a nucleului de afaceriști de carton care au capturat comunitatea în complicitate cu aceeași ștăbime.

Succint îndrumar pentru publicul larg, care demonstrează și cât de puțini membri ai UZPR din prezent se încadrează în calitatea de jurnalist profesionist și cât rău produc credibilității profesiei, dacă sunt tolerați

• Presa este un serviciu de drept privat și, în același timp, de utilitate publică. Nu e nevoie să menționez și aici prea multe articole din legi, ori din directive sau recomandări internaționale, pe care România și le-a însușit prin tratatele pe care le-a semnat.
• Presa este o activitate profesională liberală, cu drept de autoreglemenatare în domeniu. De fapt, în condițiile legii, este singura cu drept de reglementare în acest domeniu! Atenție! Asta nu înseamnă că oricine se poate pretinde jurnalist și, apoi, după ce ajung la un număr dominant, să îl și reprezinte, nici atât să îl reglementeze!
• Principalele funcții ale sistemului mass-media, care se transformă, prin aplicarea lor onestă, în rolurile în societate ce definesc utilitatea lui publică, sunt:
– de informare: culegere, analiză, verificare și prezentare de informații de interes public – nu oricine e calificat să facă așa ceva fără o pregătire minuțioasă, destul de îndelungată, supravegheată de profesioniști cu experiență cel puțin relevantă în domeniu;
– de corelare: interpretare într-un context mai larg – atenție! – aici fiind și marjele care distanțează clar articolele de opinie semnate de jurnaliști profesioniști de opiniile exprimate în spațiul public de diverși cetățeni, oricare altul ar fi rolul și rangul lor în societate, neangajați profesional de drepturile și obligațiile asumate în breaslă;
– de comunicare: interfață de legătură – spre exemplu, între instituții (inclusiv partide) și contribuabili și invers, între firme și beneficiari și invers, mergând până la publicarea unor diverse opinii, observații, semnalări ș.a. primite pe adresele redacțiilor sau ale jurnaliștilor profesioniști;
– de formare: cultural-educativă a publicului, în primul rând, profesională în regenerarea breslei;
– de divertisment (aici NU sunt incluse materialele sau emisiunile care nu respectă toate celelalte criterii și Codul Deontologic!);
– publicitară: zona care ar trebui să îi acopere presei cea mai mare parte din venituri, într-un mediu concurențial sănătos atât din punct de vedere profesional, în breaslă, cât și economic, în general. Dar, angajații din departamentele de marketing NU sunt jurnaliști.
După unii, nu puțini, reputați autori de cercetări, îndrumări și manuale în domeniu, din setul principal de funcții mai fac obligatoriu parte și funcția de avertizor public în societate, definită astfel pentru a putea fi și corect încadrată juridic, dar și pentru a sublinia lipsa incompatibilității (puținele situații excepționale confirmă regula) între activitatea de jurnalist profesionist și membru al unor organizații civice,  precum și funcția de responsabilizare (conștientizare permanentă).
• Jurnalist profesionist este cel care practică această meserie (liberală!) cel puțin trei ani, fără întrerupere (asta e doar o cutumă a breslei, logica ei constând în faptul că e perioada minimă în care poți parcurge setul primar de etape profesionale obligatorii în formare, indiferent dacă ai studii de profil sau în alte domenii la angajarea în presă), înregistrat la instituțiile de control ale statului ca jurnalist (cu tot respectul pentru alte activități administrative, de marketing, sau conexe, jurnalismul se practică strict în redacții și strict de către jurnaliști), independent sau sub contract cu o redacție (autentică, recunoscută de breaslă!) și obligatoriu respectând condul deontologic al meseriei (document fundamental valabil universal). Șoferii au codurile lor, fără supărare, secretarele la fel și așa mai departe.

NOTA BENE! Să abordăm fără sfială și subiecte aparent tabu. Ce nu este presa? Presa nu este perpetuum mobile, presupune și o activitate economică din care trebuie să se susțină. Jurnalistul profesionist din această activitate trebuie să trăiască decent, ca orice alt profesionist în oricare alt domeniu legitim, din această activitate trebuie să își acopere cheltuielile personale și familiale. Piața print s-a prăbușit de ceva ani și se prăbușește și cea TV, în marte parte a rămas susținută economic de zone care îi demolează credibilitatea ca presă. De fapt, piața a cam fost prăbușită, nu doar de politică, patronat, diluarea calității profesionale și vocaționale a jurnaliștilor, ori noi tendințe, ci inclusiv, în cazul celei print, din indolența cititorilor, principalii beneficiari – articolul scris este și un document cu valoare juridică. Dar, asta e o altă discuție. În acest nou context, redacțiile pot solicita (nu condiționa, nici atât impune!) beneficiarilor, fără probleme legale și nici măcar morale, achitarea de cheltuieli administrative, dar cu completarea tuturor formelor legale necesare. Spre exemplu, costurile realizării unei investigații, ori unui reportaj, sunt foarte mari. În general, redacțiile și jurnaliștii independenți acoperă voluntar cea mai mare parte a acestor cheltuieli din propriile venituri, oricât de mici ar fi. Dar, există și situații particulare în care pot pretinde ajutorul financiar al beneficiarilor și nu trebuie umiliți și mai mult pentru că se pot afla și în astfel de situații. Condiția de bază rămâne, însă, exercitarea meseriei cu onestitate și profesionalism, o importantă formă de responsabilizare (mai ales juridică) fiind chiar plata acestor costuri.

LĂSAȚI UN MESAJ