După realizările din ultimii cinci ani (cel puțin) Adrian Roman ar merita să rămână încă 25 de ani la Teatrul Anton Pann. Mulți dintre cei prezenți în Sala Mare a Teatrului Anton Pann la ultimul spectacol al acestuia, “Un dușman al poporului” (după opera omonimă a lui Henrik Ibsen) ar putea să confirme asta.
De ce ar trebui? Pentru că a închegat o echipă, din două școli de teatru (cele mai bune din țară) cu care a reușit, cu bani puțini comparativ cu alte teatre din țară, să participle în Festivaluri naționale și internaționale de Teatru, să câștige premii și să facă din Teatrul Anton Pann un teatru model, căutat de actorii din țară și de regizorii importanți. Cum a reușit? În primul rând cred că a avut o permanentă căutare și un crez artistic de la care nu s-a abătut. A crezut și că la Râmnicu Vâlcea se poate construi artistic, se poate defini un teatru la nivel European în care să se joace piese contemporane care intrigă omul modern și îl fac, prin problematizare, să se cunoască mai bine.
N-a fost un demers facil. Multe lucruri au fost într-o continuă schimbare, a trebuit nu numai să se găsească oamenii potriviți care se pliază pe acest stil de a face teatru, ci să se întample și o chimie, o trăire care să conducă la adevărul artistic. Și oamenii nu sunt usor de găsit. O mare realizare în acest sens a fost întâlnirea cu școala de Teatru de la Cluj-Napoca, una care a dat teatrului Anton Pann foarte multe valori în ultimii ani. Rezultatele au început să apară, însă o mare problemă pentru teatru a constituit-o ulterior menținerea rezultatelor, orașul nostru neavând forța de a ține tinerii în general capacitați în proiecte pe termen lung. Din această situație nu se exclud nici actorii. S-a reușit, în ciuda multor modificări în trupa de actori, ca teatrul să-și pastreze crezul artistic și să mențină rezultatele obținute și recunoscute pe plan național. În lumea teatrului național teatrul Anton Pann a devenit un brand și un model pentru alte teatre, iar acest lucru se datorează în primul rând lui Adrian Roman.
Din păcate, mulți oameni din oraș au privit aceste realizări ca pe o normalitate, minimalizând importanța lor. Directorul Adrian Roman probabil că va pleca, decidenții județului Vâlcea părând a avea alt plan pentru Teatrul Anton Pann. Știu, mulți spun sau vor spune că oamenii pot fi înlocuiți, însă oamenii nu pot fi înlocuiți, de fapt, dacă vrem să credem că omul nu este o mașină, un obiect care poate fi înlocuit în șirul unei mulțimi de obiecte. Mai ales în artă, unde viziunea artistică a unui director se sintetizează creativ în mulți ani de muncă, ani pe care doar cei care îi urmăresc atent îi pot intelege. Teatrul nu este o fabrică destinată producției de obiecte în serie, este cu totul altceva. Este un laborator uman care trebuie lăsat să se definească. Schimbările bruște și nechibzuite îl pot distruge.
Octavian ANINIȘ
